Toţi ne dezintegrăm la un moment dat şi nimeni nu poate face nimic. Suntem precum jucăriile, folosiţi zilnic până ne uzăm şi dispărem. Suntem aruncaţi, uitaţi, controlaţi de două mâini care ne conduc spre moarte, spre suferinţă. Acele mâini ne manevrează, ne coordonează perioada de vizită în această viaţă, pentru că la urma urmei nu suntem altceva decât nişte musafiri în mizerabila viaţă, ne naştem dar nu ştim pentru ce perioadă de timp, scurtă sau îndelungată. Nu ştim ce ne va rezerva soarta. 

După ani întregi în care a simţit că a trăit o viaţă care nu i-a aparţinut, Matei, un bărbat în vârstă de patruzeci şi cinci de ani, s-a hotărât să-şi înfrunte din nou trecutul, transmutându-l în paginile unui jurnal. Trecutul a prins din nou viaţă, aducând odată cu el fiecare clipă de durere şi agonie trăită alături de domnul Patriconius, care s-a dovedit a nu fi altceva decât  un parşiv, folosindu-se de el pentru a-şi putea atinge scopurile diabolice şi setea de putere.